Bucuria curge de la Robinet

“Fulgi mari de zapada se tot joaca pe strazile Bucurestiului nostru drag, si prin inimile noastre se alearga, prinzandu- se la joaca, zilele cu soare si visele de vara.
Poate prin orice suflet stau la panda si ganduri gri, apasatoare.

Daca cumva reusesc sa ma patez cu nuante din astea mai inchise, iau o gura de apa fierbinte si in timp ce o tin in gura, ma spal cu apa rece pe fata.

Vorbesc serios. Un mic impuls tibetan, care te aduce cu picioarele pe Pamantul Echilibrului, rapid. Trebuie numai sa doresti sa revii.

Caut in mod activ si constient starea de bine, pentru ca Bucuria este un Dar Divin, si este o responsabilitate sa o pastrezi, sa o intretii gasind mereu si mereu noi motive de a o simti. Trebuie sa o regasesti de fiecare data cand o pierzi, fiindca starile joase murdaresc tot ce ating si e nedrept.

Bucuria se ascunde in lucruri mari, in lucruri mici si extrem de mici, in tot ce e delicat si sensibil, se ascunde in tot ce exista daca stii cum sa privesti si ai intentia de a o descoperi.

E ca un joc aproape. Jocul de- a simtitul bine.
Am trait cativa ani durerosi, in care ma chinuiam sa traiesc, viata era un chin, fiecare zi o infinita agonie, in care cautam sa ma pacalesc in fel si chip sa ma conving sa ma ridic, sa mai fac un pas, sa mai rezist putin, inca o zi.

Mi-i reamintesc foarte viu inca, pentru ca atunci am invatat sa zbor pentru ca pot, si nu pentru ca am calcat din greseala intr- o baltoaca cu noroc si am devenit astfel o pasare zburatoare care nu stie de ce ea si nu o alta pasare.
In acei ani apasatori cu gust de fiere, Stelele mi-au zambit in fiecare zi atat de tare, incat intr-o zi, cand s-a strans suficienta caldura si lumina de la iubirea lor dedicata si perseverenta ca sa o pot simti in bula mea de gheata, cineva mi-a daruit o carte de povesti.

Intr- una din povesti, o fetita se imprieteneste cu un Vultur vorbitor, si Vulturul o invata cum ca Universul are un robinet special prin care curg Binele si Bucuria, Frumusetea si Bunatatea, si toate atributele Divine, iar atunci cand se lasa prada tristetii si temerilor, ea inchide acel robinet fara sa vrea.

Secretul era sa tina mereu robinetul deschis si daca cumva il inchide din greseala, sa nu uite sa il redeschida.

Fetita trece in poveste prin diverse aventuri cu Vulturul alaturi de ea, gata mereu sa o salveze, amintindu- i si invatand- o sa tina mereu robinetul magic deschis.
In urma acestei lecturi cu talc, am inceput zi de zi, in fiecare dimineata (fara prea multa speranta dar inarmata cu multa vointa si incapatanarea celui care crede ca dorintele se indeplinesc chiar daca par absurde) sa imi spun imediat ce deveneam constienta la trezire ,,vreau sa ma simt bine’’, cautand sa deschid robinetul din poveste, cu toate ca in lumea noastra confundam adesea povestile cu iluziile si mintea nu crede in ele.

A devenit in scurt timp un reflex, sa imi controlez primele ganduri dimineata si sa fiu atenta la mine.

Pe masura ce anii au trecut, privind acum in urma, bula mea de gheata a devenit un Soare si desi poate parea ciudat sa spun asta intr- o lume in care femeile sunt de pe Venus, barbatii de pe Marte, si omuletul de pe Luna, o lume in care focul arde si fugim de el, astazi eu locuiesc in Soare. In si nu pe Soare.

Si e loc destul pentru oricine vrea sa se mute aici.

Sunt una cu Soarele meu, si orice ma doare el arde, si orice am ascuns, intunecos si rece in mine, el ridica la lumina, vindeca si transforma.

Lumineaza atat de tare, incat oriunde privesc in jur straluceste Frumusetea.

Si am tendinta sa privesc des in intuneric…asa sunt eu. Imi place sa il privesc cum se aprinde. Si atunci cand il privesc chiar si de acolo se ridica aceasta Frumusete Divina, stralucitoare, cu care e inzestrata intreaga Creatie. Prin ea se infiripa in Fiintele noastre Bucuria cea trandafirie, mangaierea Binelui si a Bunatatii, natural si delicat ca o inflorire de bujor.

Robinetul imi este infinit mai la indemana astazi pentru ca simt si stiu cu toata Fiinta mea ca este acolo si chiar daca reusesc si acum sa il mai inchid cateodata din neatentie, foarte rar uit sa il redeschid.

Daca e inchis, paleste stralucirea de care m- am indragostit si care face ca viata asta sa aiba insemnatate si culoare, iar Stralucirea cheama la Stralucire tot ce exista.

Va invit cu Bucurie sa ne deschidem cu totii, impreuna robinetele, sa ne hranim cu Lumina si cu Frumusete, sa ne hranim unii pe altii, sa ne ridicam unii pe altii si pe noi insine si tot ce exista, ca Imparati si Imparatese responsabili si buni ai acestei Lumi superbe, lasate in grija noastra. Suntem Fiinte Divine al caror Univers este co- creat in si din Iubire.

Fiti Pasari Zburatoare!”

Cu drag,

Mia Minunis