#Auskia day 2

Hello pumpkins and muffins,

Astazi o sa va povestesc despre a2a zi petrecuta in Solden, Tirol.

Ne-am trezit la 7 dimineata ( nu m-am mai trezit la ora asta de cand eram in scoala primara), ne-am pudrat nasul  (caci altfel nu ne primeau pe partie), am servit un mic dejun sanatos apoi am plecat catre centrul de inchirieri.

Tot acolo am facut cunostinta si cu cel care avea sa-mi fie alaturi la bine si la greu, in urmatoarele doua zile 😛

Domnul era instructor de ski de 42 de ani si inainte sa se apuce de meserie, a avut in spate 15 ani de experienta pe partiile fine ale Austriei. Facand un mic calcul cred ca avea peste 70 de ani 🙂

Faptul ca l-am cunoscut, a fost una dintre cele mai tari chestii din toata excursia. Un suflet atat de bun, bland, vesel, sincer si plin de good vibe n-am mai intalnit de mult timp.

E genul de om pe care nu cred ca o sa-l uit vreodata pentru ca nu mi-a ramas doar in minte, ci si in inima.

Nu ma mai dadusem cu placa de vreo 3 ani, deci imi cam pierdusem indemanarea, asa ca s-a chinuit un pic cu mine si nu inteleg de unde avea atata forta sa ma ridice si sa ma care dupa el in sus si-n jos fara sa ma lase vreo clipa sa ma descurajez.

Prima zi este mereu cea mai grea insa mi-am intrat repejor in ritm.

Nu pot sa va descriu ce senzatii ai cand urci la 3000 de metri altitudine. Peisajele sunt coplesitoare, zapada este perfecta iar aerul pe care-l respiri in viteza pare magic.

Acum inteleg de ce domnul instructor este mereu fericit. Nu ai cum sa traiesti aici si sa ai o viata trista.

Poti sa imbratisezi oricand muntii si sa-ti treaca orice suparare. Aici poate sa cada cerul peste tine la propriu si sa te scufunzi in nori proaspeti de vata de zahar racoroasa.

Traim pe o planeta sublima si fiecare ocazie pe care o am in care pot explora si intalni tinuturi noi, pentru mine este o binecuvantare, un dar de care ma bucur din toata inima. (Pentru aceasta ocazie ii multumesc lui Cosmin Tudoran 🙂 )

Dupa cateva ore bune de stat pe partie si facut scheme nebune :)) , meritam si noi o masa de pranz, poate si-o bere…

Terasa restaurantului avea o priveliste de la care nu-ti puteai lua ochii, deaceea am hotarat sa stam inauntru, sa ne putem concentra la mancare :)) .

Ziua s-a terminat intr-un ton super vesel, caracteristic grupului cu care sunt aici, filmand primul episod din aventura #Auskia.

Va invit sa-l urmariti, dar cititi prospectul de folosire inainte. S-ar putea sa va provoace crampe de la atata ras…

Urmeaza sa vedeti toata povestea de mai sus, in imagini. Fotografiile sunt facute tot cu telefonul meu dar de data asta m-am straduit sa fac unele mai dragute decat in articolul #Auskia day 1 :))

TAAAA DAAAAA DA DAAA MMMMMM !

OOOOk, cam atat. Pentru cine nu stia, azi implinesc 25 de primaveri vesele si frumoase, hihihih, o sa scriu si despre asta, dar diseara cand ajung in Romania. Acum imi fac bagajul. Din pacate drumetia de 8 zile, #Auskia a luat sfarsit.

Ne auzim in urmatoarele zile cu restul povestilor de aici !

Luv u guys !